Majjhima Nikāya 118
Meditatia urmaririi respiratiei
Astfel am auzit: Odată, cel Binecuvântat stătea la Savatthi în Mănăstirea din Est, în palatul mamei lui Migara, împreună cu mulți binecunoscuți discipoli seniori—cu Ven. Sariputta, Ven. Moggallana, Ven. Maha Kassapa, Ven. Maha Kaccana, Ven. Maha Kotthita, Ven. Maha Kappina, Ven. Maha Cunda, Ven. Revata, Ven. Ananda și alți binecunoscuți înțelepți discipoli. La acea vreme înțelepții călugări aveau activități de predare și instruire. Unii dintre călugării seniori instruiau și învățau zece călugări, alții instruiau și învățau douăzeci de călugări, alții instruiau și învățau treizeci de călugări, iar alții instruiau și învățau patruzeci de călugări. Novicii, fiind învățați și instruiți de către călugării seniori, au dobândit stadii succesive de distincție.
Cu ocazia celebrării Uposatha în cea de-a cincisprezecea noapte, cu lună plină, a ceremoniei Pavarana, cel Binecuvântat stătea în aer liber înconjurat de comunitatea călugărilor. Examinând cu privirea tăcuta comunitate a călugărilor, el li se adresă astfel:
„Călugărilor, sunt mulțumit de progresul vostru. Sunt mulțumit în inima mea de progresul vostru. Astfel cultivați și mai multă hotărâre intensă pentru atingerea încă neatinsului, pentru dobândirea încă nedobânditului, pentru realizarea încă nerealizatului. Voi mai rămâne aici la Savatthi [pentru încă o lună], în timpul lunii Nufărului Alb, a patra lună a sezonului ploios.”
Călugării din ținut au auzit: „Se zice că Cel Binecuvântat va rămâne chiar aici la Savatthi în timpul lunii Nufărului Alb, cea de-a patra lună a anotimpului ploios”. Astfel, ei au pornit spre Savatthi, să-l vadă pe cel Binecuvântat.
Apoi, călugării seniori îi învățau și îi instruiau pe novici și mai mult. Unii dintre călugării seniori instruiau și învățau zece călugări, alții instruiau și învățau douăzeci de călugări, alții instruiau și învățau treizeci de călugări, iar alții instruiau și învățau patruzeci de călugări. Novicii, fiind învățați și instruiți de către călugării seniori, dobândeau stadii succesive de distincție.
Cu ocazia celebrării Uposatha în cea de-a cincisprezecea noapte, cu lună plină, a lunii Nufărului Alb, a patra lună a anotimpului ploios, cel Binecuvântat stătea în aer liber înconjurat de comunitatea călugărilor. Examinând cu privirea tăcuta comunitate a călugărilor, el li se adresă astfel:
„Călugărilor, această adunare este eliberată de vorbe goale, lipsită de pălăvrăgeală și este ca un edificiu din lemn de calitate superioară: astfel este această comunitate a călugărilor, astfel este această adunare. Felul de adunare care merită daruri, demnă de ospitalitate, ofrande și respect, un incomparabil câmp de merit pentru lumea întreagă: astfel este această comunitate a călugărilor, astfel este această adunare. Felul de adunare pentru care un dar mic, atunci când este oferit, devine măreț, iar un dar măreț—și mai mare: astfel este această comunitate a călugărilor, astfel este această adunare. Felul de adunare care se vede rar în lume: astfel este această comunitate a călugărilor, astfel este această adunare—felul de adunare pentru care merită să călătorești distanțe lungi, luând și provizii cu tine, ca să ajungi să o vezi.”
„În această adunare a călugărilor există călugări care sunt arhați, ale căror reziduuri mentale s-au terminat, care au atins împlinirea, care și-au îndeplinit sarcina, au lăsat jos povara, au atins adevăratul țel, au lăsat să se piardă piedica devenirii și care sunt eliberați prin cunoașterea corectă: astfel sunt călugării din această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care, odată cu înlăturarea celor cinci obstacole minore, sunt destinați a renaște [în Sălașurile Pure], unde vor fi total dezlegați, spre a nu mai reveni niciodată din acea lume: astfel sunt călugării din această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care, odată cu înlăturarea [primelor] trei piedici și odată cu atenuarea pasiunii, a aversiunii și a iluziilor, se numără printre cei care se vor mai întoarce doar o singură dată în această lume pentru a pune capăt suferinței: astfel sunt călugării din această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care, odată cu înlăturarea [primelor] trei piedici, se numără printre cei care au intrat în flux, de neclintit, nemaiavând niciodată drept destinație stările de suferință, care se îndreaptă spre propria lor deșteptare: astfel sunt călugării din această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care rămân devotați dezvoltării celor patru cadre de referință… celor patru eforturi corecte… celor patru baze ale puterii… celor cinci facultăți… celor cinci forțe… celor șapte factori ai iluminării… nobilei căi octuple: astfel sunt călugării din această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care rămân devotați dezvoltării iubirii necondiționate… compasiunii… aprecierii… echilibrului interior… [percepției] aspectelor repulsive [ale corpului]… percepției impermanenței: astfel sunt călugării din această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care rămân devotați atenției asupra inspirației și expirației.”
„Atenția asupra inspirației și expirației, atunci când este dezvoltată și urmată, aduce mari împliniri, mărețe beneficii. Atenția asupra inspirației și expirației, atunci când este dezvoltată și urmată, aduce cele patru cadre de referință la împlinire. Cele patru cadre de referință, atunci când sunt dezvoltate și urmate, aduc cei șapte factori ai iluminării la împlinire. Cei șapte factori ai iluminării, atunci când sunt dezvoltați și urmați, aduc cunoașterea clară și eliberarea la împlinire.”
Atenția asupra inspirației și expirației
„Acum, în ce mod este atenția asupra inspirației și expirației dezvoltată și urmată astfel încât să aducă mari împliniri, mărețe beneficii?”
„Un călugăr, plecând în sălbăticie, la umbra unui copac sau într-o clădire goală, se așează cu picioarele încrucișate, își ține corpul drept și își stabilește atenția în față (eng: to the fore). În permanență atent, el inspiră; cu atenție el expiră.”
„[1] Inspirând lung, el discerne: «Inspir lung»; expirând lung, el discerne: «Expir lung». [2] Inspirând scurt, el discerne: «Inspir scurt»; expirând scurt, el discerne: «Expir scurt». [3] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la întreg corpul». El se pregătește astfel: «Voi expira sensibil la întregul corp». [4] El se pregătește astfel: «Voi inspira calmând fabricațiile corpului». El se pregătește astfel: «Voi expira calmând fabricațiile corpului».”
„[5] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la extaz». El se pregătește astfel: «Voi expira sensibil la extaz». [6] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la plăcere». El se pregătește astfel: «Voi expira sensibil la plăcere». [7] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la fabricațiile mentale». El se pregătește astfel: «Voi expira sensibil la fabricațiile mentale». [8] El se pregătește astfel: «Voi inspira calmând fabricațiile mentale». El se pregătește astfel: «Voi expira calmând fabricațiile mentale».”
„[9] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la minte». El se pregătește astfel: «Voi expira sensibil la minte». [10] El se pregătește astfel: «Voi inspira satisfăcând mintea». El se pregătește astfel: «Voi expira satisfăcând mintea». [11] El se pregătește astfel: «Voi inspira liniștind mintea». El se pregătește astfel: «Voi expira liniștind mintea». [12] El se pregătește astfel: «Voi inspira eliberând mintea». El se pregătește astfel: «Voi expira eliberând mintea».”
„[13] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe impermanență». El se pregătește astfel: «Voi expira concentrându-mă pe impermanență». [14] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe domolirea pasiunilor». El se pregătește astfel: «Voi expira concentrân- du-mă pe domolirea pasiunilor». [15] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe încetare». El se pregătește astfel: «Voi expira concentrându-mă pe încetare». [16] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe abandonare». El se pregătește astfel: «Voi expira concentrându-mă pe abandonare».”
„Acesta este modul în care atenția asupra inspirației și expirației este dezvoltată și urmată astfel încât să aducă mari împliniri, mărețe beneficii.”
Cele patru cadre de Constientizare/Referință
„Și în ce mod este atenția asupra inspirației și expirației dezvoltată și urmată astfel încât să aducă cele patru cadre de referință la împlinire?”
„[1] Oricând s-ar întâmpla ca un călugăr, inspirând lung, să discearnă: «Inspir lung», sau, expirând lung, să discearnă: «Expir lung»; sau, inspirând scurt, să discearnă: «Inspir scurt», sau, expirând scurt, să discearnă: «Expir scurt»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira sensibil la întregul corp»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira calmând fabricațiile corpului»: atunci călugărul rămâne concentrat asupra corpului în natura lui intrinsecă—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legată de lume. Vă spun, călugărilor, că acestea—inspirația și expirația—reprezintă un corp între corpuri, iar acesta este motivul pentru care un călugăr, când se pregătește astfel, rămâne concentrat asupra corpului în natura lui intrinsecă—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume.”
„[2] Oricând s-ar întâmpla ca un călugăr să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira sensibil la extaz»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira sensibil la plăcere»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira sensibil la fabricațiile mentale»: atunci călugărul rămâne concentrat asupra senzațiilor în natura lor intrinsecă—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume. Vă spun, călugărilor, că aceasta—atenția la inspirație și expirație—reprezintă o senzație între senzații, iar acesta este motivul pentru care un călugăr, când se pregătește astfel, rămâne concentrat asupra senzațiilor în natura lor intrinsecă—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume.”
„[3] Oricând s-ar întâmpla ca un călugăr să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira sensibil la minte»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira liniștind mintea»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira eliberând mintea»: atunci călugărul rămâne concentrat asupra minții în natura ei intrinsecă—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume. Nu spun că există cultivarea respirației conștiente în cineva neglijent și fără vigilență, iar acesta este motivul pentru care, când se pregătește astfel, călugărul rămâne concentrat asupra minții în natura ei intrinsecă—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume.”
„[4] Oricând s-ar întâmpla ca un călugăr să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira concentrându-mă asupra impermanenței»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira concentrându-mă asupra domolirii pasiunilor»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira concentrându-mă asupra încetării»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira concentrându-mă asupra abandonării»: atunci călugărul rămâne concentrat asupra calităților mentale în natura lor intrinsecă—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume. Acela care vede cu discernământ abandonarea lăcomiei și a suferinței legate de lume este o persoană care privește lucrurile cu grijă și cu echilibru interior, iar acesta este motivul pentru care, când se pregătește astfel, călugărul rămâne concentrat asupra calităților mentale în natura lor intrinsecă—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume.”
„Acesta este modul în care atenția asupra inspirației și expirației este dezvoltată și urmată astfel încât să aducă cele patru cadre de referință la împlinire.”
Cei șapte factori ai iluminării
„Și în ce mod cele patru cadre de referință, atunci când sunt urmate și dezvoltate, aduc cei șapte factori ei iluminării la împlinire?”
„[1] Oricând s-ar întâmpla ca un călugăr să rămână concentrat asupra corpului în sine—ardent, alert și atent—punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume, atunci atenția lui este fermă, fără delăsare. Când atenția lui este fermă și neîntreruptă, atenția ca factor al iluminării devine activă. El o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
„[2] Rămânând atent în acest fel, el examinează, analizează și ajunge la înțelegerea cu discernământ a acelei calități. Când el rămâne atent în acest fel, examinând, analizând și ajungând la o înțelegere cu discernământ a acelei calități, atunci analiza calităților ca factor al iluminării devine activă. El o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
„[3] În cineva care examinează, analizează și ajunge la înțelegerea cu discernământ a acelei calități, persistența este activă în mod neîntrerupt. Când persistența este activă în mod neîntrerupt în cineva care examinează, analizează și ajunge la o înțelegere cu discernământ a acelei calități, atunci persistența ca factor al iluminării devine activă. El o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
„[4] În cel a cărui persistență este activă, un extaz care nu ține de carne apare. Când un extaz care nu ține de carne apare în cineva a cărui persistență este activă, atunci extazul ca factor al iluminării este activ. El îl dezvoltă, și prin cultivare îl aduce la perfecțiune.”
„[5] Pentru cineva cu extaz în inima lui, corpul devine calm și mintea devine calmă. Atunci când mintea și corpul unui călugăr cu extazul în inimă devin calme, seninătatea ca factor al iluminării devine activă. El o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
„[6] Pentru cineva care este împăcat—cu corpul calm—mintea devine concentrată. Când mintea cuiva care este împăcat—cu corpul calm—devine concentrată, atunci concentrarea ca factor al iluminării devine activă. El o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
„[7] El își privește cu grijă mintea astfel concentrată, cu echilibru interior. Atunci când el își privește cu grijă mintea astfel concentrată, cu echilibru interior, echilibrul interior ca factor al iluminării devine activ. El îl dezvoltă, și prin cultivare îl aduce la perfecțiune.”
(În mod similar se întâmplă și cu celelalte trei cadre de referință: senzațiile, mintea și calitățile mentale.)
„În acest mod cele patru cadre de referință sunt dezvoltate și urmate astfel încât ele duc cei șapte factori ai iluminării la împlinire.”
Cunoașterea clară și Eliberarea
„Și cum sunt acești șapte factori ai iluminării dezvoltați și urmați astfel încât să ducă cunoașterea clară și eliberarea la împlinire? Există cazul în care un călugăr își dezvoltă atenția ca factor al iluminării, dependent de izolare, dependent de lipsa pasiunilor, dependent de încetare, aceasta ducând la abandonare. El își dezvoltă analiza calităților ca factor al iluminării…, persistența ca factor al iluminării…, extazul ca factor al iluminării…, seninătatea ca factor al iluminării…, concentrarea ca factor al iluminării…, echilibrul interior ca factor al iluminării, dependent de izolare, dependent de lipsa pasiunilor, dependent de încetare, aceasta ducând la abandonare.”
„În acest mod cei șapte factori ai iluminării sunt dezvoltați și urmați astfel încât să ducă cunoașterea clară și eliberarea la împlinire.”
Acestea sunt cuvintele rostite de cel Binecuvântat. Mulțumiți, călugării s-au delectat cu cuvintele celui Binecuvântat.